Lucian HUŢANU Webdeveloper

Dupa o saptamana de locuit in viena la omul-cu-idei-geniale, sambata m-am hotarat sa ma indrept spre plaiurile mioritice (avand bilet dus-intors Cluj-Budapesta-Viena). Pe scurt calatoria a decurs cam asa :

+ am plecat frumos din Viena,
+ in gara ne anunta ca din cauza ca e greva in ungaria o sa mergem cu autocarele pana la gara din budapesta
+ nu e mare chestie
+ destul de organizati austriecii
+ la ora 18.30 eram in budapesta
+ la 19 trebuia sa fie trenul de Cluj-Napoca
+ ajung in gara (Keleti)
+ o gara GOALA, niciun tren, nicio tabela de informatii, tot inchis si pancarde cu greva (strike)
+ greva dura deja de 6 zile …
+ merg eu la casa internationala
+ noroc sa stiam unde e (din calatoria mea anterioara din mai)
+ si tipul care stia engleza f bine imi spune ca nu o sa mai tina greva “decat” vreo 3 zile (”politics involved”)
+ OMFG
+ deja se facuse 19.30 mi-a anulat ala biletul din Budapesta (poate o sa imi ramburseze banii)
+ in gara cateva zeci de tigani romani (stau pe jos, mananca seminte, fumeaza si beau bere, copilasii cersesc si urla)
+ care vroiau sa mearga la arad
+ tiganeala de pe lume
+ ii pazeau soldatii unguri ca distrugeau tot pe acolo
+ bancomatele nu mergeau
+ casa de schimb nu era functionala
+ erau in fata garii niste “concetateni” care ne cereau pana la granita (Oradea) 35E
+ dar erau super suspecti (etnia …)
+ in fine ajung la un om care inchidea un birou si mai erau 2 tineri (el si ea) langa el .. il intrebat ceva in maghiara si intre ei vb Romana
+ super! am zis
+ ii intreb daca sunt romani
+ si zic ca da… si ca vin din austria si trebuie sa ajunga la brasov
+ erau frate si sora
+ si stiau maghiara
+ zic ma hai ca stam impreuna ca na … suntem ok si nu ne ataca nici tiganii si om face cumva
+ eu aveam lei, euro si card
+ ei aveau doar Euro
+ ne-a desenat omu ala o harta unde se ajungem
+ si hai la metrou
+ in austria iti puteai cumpara bilet cu cardu
+ in budapesta nu functiona
+ pana la urma ne-au suit fara bilete in tramvai (e o diferenta f mare intre Budapesta turistica si cea reala.. cea din tramvai este f aproape de Romania)
+ si tipa vb ungureste pe acolo si ne-au explicat aia unde sa ajungem (f politicosi toti)
+ si am ajuns la autogara
+ surpriza
+ nu exista nimic pt romania
+ ne spune cineva sa sunt niste autocare care nu sunt trecute pe panou si pleaxa de la ultimu peron (25)
+ dar sunt si “taximetristi”, daca se aduna 10 oameni
+ care te duc pana in cluj
+ mergem la aia… niste speculanti
+ 25E de pesoana
+ pana la cluj cu un microbuz suspect
+ pe el scria “agentia Cameleon”
+ nu mergem cu ei
+ mergem in autogara
+ gasim bancomant
+ scot bani si le dau si lor
+ mancam ne luam cafea
+ si mergem la niste autocare care existau la ultima linie
+ acolo 3 autocare si speculati
+ ca nu sunt locuri
+ ca 35E persoana pana la tg mures
+ noi nu ca mergem cu pirati…
+ in fine
+ ne-a chemat sa “negociem”
+ si am dat 65lei de om pana in cluj
+ am mers pe langa autorstrada ca erau semi-legali
+ am ajuns in vama unde au uitat-o pe una la wc
+ si si-a amintit dupa 50Km ca lispeste
+ da nu s-a mai intors dupa ea
+ si ningea
+ si am ajuns in cluj la 5 dimineata
+ i-am dus pe tipi la gara
+ si eu am ajuns acasa
+ prima data cam am simti solidaritate intre romani.

Multumesc noilor mei prieteni Eva si Lotzi.
PS. Pentru mai multe-poze-din-viena-click-aici.

Da da… De sambata sunt in Viena.
Wow! Dupa o calatorie de vreo 10 ore pe ruta Cluj-Budapesta-Viena (despre care o sa scriu cand ma intorc in tara) am ajuns in unul dintre cele mai frumoase orase din Europa.
Ce imi place ? Pai intrebarea e “ce nu imi place ?”. Deocamdata sunt incantat si astept joi/vineri ca sa iau orasul mai la pas. Transportul cu metroul (ma rog nu chiar metrou e un tren care circula si la suprafata si subteran) Vienna U-Bahn este f rapid si destul de simplu. Biletele de la automat 5E pe 7zile. NU exista taxare la intrare (cum este in bucuresti), circula f des si toate respecta programul.

Mai multe in zilele urmatoare….

O sa plec de la premisa ca “fiecare individ este diferit, dar avem sisteme de valori f apropiate si de aceea putem in unele cazuri generaliza”, de aceea o sa folosesc in cele ce urmeaza apelativul “noi”.

Care este scopul unei relatii ?
Cei mai multi dintre noi vor raspunde aici ca cel al “cunoasterii”, “al apropierii de sufletul pereche” si alte stereotipii care, ghici ce ?, nu sunt adevarate.
Cati dintre noi raspund oare la intrebarea aceasta cu “o relatie da culoare vietii, de cand a aparut X in viata mea totul s-a schimbat” ? Nu este adevarat! Singurul in masura sa dea culoare vietii tale esti tu O relatie te face de cele mai multe ori sa te vezi pe tine in oglinda, constient, acea fata pe care in alte ipostaze poate nu te-ai deranjat sa o observi.
Scopul unei relatii nu este de a avea o alta persoana care sa te completeze, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti evolutia ta.

Dragostea adevarata nu moare niciodata
Dragostea, sau ceea ce percepem noi si o asociem cu o stare si o traire, tine exact atata vreme cat
ambii au ca scop comun sa pastreze relatia si atat timp cat ritmul relatie este sustinut de ambii parteneri. Pe parcursul unei relatii pot aparea conflicte. Conflictul este o parte inevitabila si chiar necesara a relatiei de cuplu, este partea sincera si pragmatica a relatiei.
Dragostea, la fel ca celelalte traieri si senzatii dispare, moare, pur si simplu, la fel de natural si de repede pe cat a venit.

Spatiul meu
Cu totii avem nevoie sa fim singuri, sa nu ne sufocam, sa traim pentru noi, pentru vise si visuri, sau pur si simplu.
In cele mai multe relatii apare nevoie de a denumi tot ce “suntem” impreuna, aici dispare tot ce era individual si egoist, se imparte la doi, devine un singur obiect posedat la mai multi posesori. Problema este foarte simpla, elementara si totusi atat de prost inteleasa: cele mai mari vise, cele mai inalte idealuri, cele mai dragi sperante sunt legate de persoana iubita, tot universul de asteptari si perspectiva sa strange in jurul “nostru”.
Am descoperit ca in europa exista un concept foarte interesanta Living Apart Together . Practic consta in faptul de a da fiecarui partener spatiul de care are nevoie, oamenii sunt casatoriti sau in relatii lungi dar locuiesc in case separate si convin de comun acord cand se vad, cand fac sex samd. Fenomenul este destul de raspandit in UK si Olanda, si poate candva si in Romania.
Noi avem “nevoia” asta de a imparti totul, de a locui impreuna, de a ne monopoliza unul celuilalt visele dorintele pasiunile.

Prefer o viata simpla, egoista, cu un pahar de vin si cativa prieteni, cu visele mele, cu iubiri traite in capitale europene, in cetati medievale si risipite pe un peron de gara.

Tu ce preferi ?