Despre relatii, ego si viitor (I)
O sa plec de la premisa ca “fiecare individ este diferit, dar avem sisteme de valori f apropiate si de aceea putem in unele cazuri generaliza”, de aceea o sa folosesc in cele ce urmeaza apelativul “noi”.
Care este scopul unei relatii ?
Cei mai multi dintre noi vor raspunde aici ca cel al “cunoasterii”, “al apropierii de sufletul pereche” si alte stereotipii care, ghici ce ?, nu sunt adevarate.
Cati dintre noi raspund oare la intrebarea aceasta cu “o relatie da culoare vietii, de cand a aparut X in viata mea totul s-a schimbat” ? Nu este adevarat! Singurul in masura sa dea culoare vietii tale esti tu O relatie te face de cele mai multe ori sa te vezi pe tine in oglinda, constient, acea fata pe care in alte ipostaze poate nu te-ai deranjat sa o observi.
Scopul unei relatii nu este de a avea o alta persoana care sa te completeze, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti evolutia ta.
Dragostea adevarata nu moare niciodata
Dragostea, sau ceea ce percepem noi si o asociem cu o stare si o traire, tine exact atata vreme cat
ambii au ca scop comun sa pastreze relatia si atat timp cat ritmul relatie este sustinut de ambii parteneri. Pe parcursul unei relatii pot aparea conflicte. Conflictul este o parte inevitabila si chiar necesara a relatiei de cuplu, este partea sincera si pragmatica a relatiei.
Dragostea, la fel ca celelalte traieri si senzatii dispare, moare, pur si simplu, la fel de natural si de repede pe cat a venit.
Spatiul meu
Cu totii avem nevoie sa fim singuri, sa nu ne sufocam, sa traim pentru noi, pentru vise si visuri, sau pur si simplu.
In cele mai multe relatii apare nevoie de a denumi tot ce “suntem” impreuna, aici dispare tot ce era individual si egoist, se imparte la doi, devine un singur obiect posedat la mai multi posesori. Problema este foarte simpla, elementara si totusi atat de prost inteleasa: cele mai mari vise, cele mai inalte idealuri, cele mai dragi sperante sunt legate de persoana iubita, tot universul de asteptari si perspectiva sa strange in jurul “nostru”.
Am descoperit ca in europa exista un concept foarte interesanta Living Apart Together . Practic consta in faptul de a da fiecarui partener spatiul de care are nevoie, oamenii sunt casatoriti sau in relatii lungi dar locuiesc in case separate si convin de comun acord cand se vad, cand fac sex samd. Fenomenul este destul de raspandit in UK si Olanda, si poate candva si in Romania.
Noi avem “nevoia” asta de a imparti totul, de a locui impreuna, de a ne monopoliza unul celuilalt visele dorintele pasiunile.
Prefer o viata simpla, egoista, cu un pahar de vin si cativa prieteni, cu visele mele, cu iubiri traite in capitale europene, in cetati medievale si risipite pe un peron de gara.
Tu ce preferi ?













publicitate
Daca e sa raspund obiectiv la intrebarea de final: nu shtiu ce prefer (oricum in nici un caz monotonia). Depinde de momentul in care te afli, ce vrei atunci shi numai atunci.
Dar trecand peste asta, vreau sa spun ca “eshti foarte egoist daca gandeshti asha. Ai sa vezi tu mai incolo! Plus ca nu mi se pare normal, nu e in firea lucrurilor.”
eu prefer asa
Ce se intampla in cadrul acestui Living Apart Together cand unul dintre parteneri vrea sa faca celuilalt o surpriza placuta si sfarseste prin isi a face siesi o surpriza neplacuta?
Ex : te duci cu un buchet de flori , si la usa iti raspunde instalatorul … gol pusca si iti spune ca nu de flori avea nevoie ci de vaselina!
Cred in teria LivingTogetherTogetherWithoutKillingEachOther
Lucian, de unde ai auzit tu de living apart together?:P
Eternul sot: nu ai cum sa te superi daca o prinzi cu instalatoru’ sau il prinzi cu bona. Tocmai aia e, ca dispare instinctul ala de posesivitate animalica debila:P Adica, si ce daca era cu instalatoru? poate ala e chiar un tip de treaba, poate ca va deveni partenerul tau de bowling, poate ai si tu nevoie sa iti schimbe garnitura la baie intr-o zi…you never know.
Ideea e, de ce sa ne incrancenam? de ce sa fie totul atat de sfasietor? life can be so beautiful. trebuie doar sa let it be vorba cantecului:)